Casa lui Gheorghe Tătărescu: arhitectură, memorie politică și renașterea EkoGroup Vila din București

Într-un București care adăpostește mistere istorice și relatări adesea fragmentate despre elitele interbelice, casa lui Gheorghe Tătărescu se ridică ca un martor tăcut al timpului. Această vilă modestă ca dimensiune, însă bogată în semnificații, a fost o scenă în care politica, cultura și destinul personal s-au intersectat sub semnul unei arhitecturi ce vorbește într-un limbaj sobru, dar profund încărcat. Nu este doar o reședință, ci o memorie materializată, strașnic păzită de ziduri și detalii care au resimțit suflul unei epoci zbuciumate, de la anii înfloririi interbelice până la turbulențele postbelice și transformările epocale de după 1989.

Gheorghe Tătărescu și Casa sa: de la reședință discretă a prim-ministrului la EkoGroup Vila contemporană

Purtând amprenta unui personaj politic complex, rămas în conștiința publică în multiple nuanțe, Casa lui Gheorghe Tătărescu a fost mai mult decât o casă. Concepută ca o expresie discretă a puterii și a valorilor elitei interbelice, vila din Strada Polonă, nr. 19, reflectă nu doar gustul sobru și echilibrat al premierului, ci și implicarea soției sale, Arethia Tătărescu, în conturarea unui spațiu ce asimila tradiție și modernitate. Astăzi, transformată în EkoGroup Vila, aceasta continuă să fie un spațiu cultural viu, în care trecutul este păstrat cu responsabilitate, fără a fi mascat ori idealizat.

Gheorghe Tătărescu: figura unei epoci și traseul său politic

Născut în 1886, Gheorghe Tătărescu reprezintă o figură emblematică a politicii românești interbelice, traversând atât momentele democratice fragile, cât și episoadele autoritarismului regal și tensiunile războiului global. Nu trebuie confundat cu pictorul Gheorghe Tattarescu din secolul al XIX-lea; aici descoperim un om al legii, al politicii și al compromisurilor inevitabile într-o Românie aflată la intersecția unor forțe contradictorii.

Doctor al științelor juridice la Paris, Tătărescu a demonstrat încă din tinerețe o preocupare pentru mecanismele reprezentării, pledând pentru alegeri autentice și funcționarea reală a parlamentului. Deși membru al Partidului Național Liberal din 1912 și de două ori prim-ministru între 1934-1937 și 1939-1940, mandatul său a fost caracterizat atât de decizii administrative eficiente, cât și de întărirea execu tivului în detrimentul democrației parlamentare. Relația sa cu regele Carol al II-lea, precum și încercarea adaptării la noul regim comunist post-1944, evidențiază complexitatea unei cariere în care pragmatismul s-a împletit cu multiple compromisuri politice.

Casa ca extensie a puterii și discreției: o vilă între restricție și reprezentare

Situată într-un cartier emblematic al Bucureștiului, pe strada Polonă nr. 19, reședința Tătărescu nu surprinde prin grandiozitate, ci prin proporții abile, un joc echilibrat de lumină și un limbaj sobru care transpune în arhitectură ethosul unei elite politice ce evita orice formă de exhibiție.

Biroul premierului, așezat discret la entre-sol, accesibil printr-un portal lateral inspirat de bisericile moldovenești, este o alegere arhitecturală ce reflectă o etică a exercițiului funcției publice: puterea nu doar că nu se impune prin spațiu, ci se subordonează vieții private și ordinii interioare. În acest sens, casa devine o metaforă viu exprimată a relației dintre putere și reținere.

Spațiile interioare sunt ordonate logic și simplu, cu patru dormitoare la etaj, fiecare destinat membrilor familiei, respectând normele sociale ale aristocrației interbelice. În contrast cu dimensiunile moderate, vila se distinge prin detalii precum parchetul de stejar masiv, feroneria din alamă patinată și finisajele care vorbesc despre o calitate susținută, nu despre opulență ostentativă.

Elemente arhitecturale și artistice: între mediteranean și neoromânesc sub semnătura Zaharia, Giurgea și Milița Pătrașcu

Proiectul vilei reprezintă o excepție în Bucureștiul interbelic – un amestec rafinat între stilul mediteranean și elemente neoromânești, rezultat al colaborării a doi arhitecți importanți ai vremii: Alexandru Zaharia și Ioan Giurgea. Concepția inițială, semnată de Zaharia, este ulterior rafinată de Giurgea, care aduce subtilități și echilibre arhitecturale ce evită rigiditatea unei simetrii perfecte, optând pentru o compoziție vie și armonioasă.

Un punct focal este șemineul realizat de sculptorița Milița Pătrașcu, eleva lui Brâncuși și prietena personală a Arethiei Tătărescu. Amplasat în absida care îl încadrează, șemineul depășește funcționalitatea, devenind o declarație artistică ce dialoghează cu limbajul arhitectural. Alte detalii, precum ancadramentele ușilor executate tot de Pătrașcu, echilibrează dialogul dintre modernism și tradiție fără a recurge la pastişă.

Casa este strâns legată de ideea unei arhitecturi etice, ce se aliniază valorilor elitei românești interbelice, ostentarea fiind înlocuită de o grijă atentă pentru proporție și materialitate. Această vilă, deși restrânsă ca scară, impune ca prezență prin eleganța subtilă și coeziunea detaliilor.

Arethia Tătărescu: femeia din umbră care a conturat cultura și estetica casei

Puțin observată în narativele politice, Arethia Tătărescu, soția prim-ministrului, a fost un factor cultural esențial în definirea identității casei. Suflet artistic cu gust rafinat, implicată intens în societăți de binefacere și proiecte culturale, Arethia a fost cea care a vegheat asupra proiectului arhitectural și artistic al vilei, atribuindu-și rolul de beneficiar oficial în documentațiile de autorizare.

Apropierea sa de Milița Pătrașcu și implicarea în renașterea meșteșugurilor locale reflectă o sensibilitate culturală care s-a transpus în fiecare colț al reședinței. Datorită influenței sale, vila a rămas o expresie coerentă a unui statut social ce privilegiaza cultura, tradiția și discreția în fața opulenței.

Ruptura comunistă: degradarea spațiului ca oglindă a marginalizării istoriei

După prăbușirea carierei politice a lui Gheorghe Tătărescu și instaurarea comunismului, casa a intrat într-un proces de degradare simbolică și fizică. Într-un regim care respingea orice urma a vechilor elite, vila a fost naționalizată, iar funcțiile sale au fost alterate, transformând-o în sediu administrativ sau locuințe colective, decuplate de vocația inițială.

Deși ferită de demolări radicale, casa a suferit intervenții lipsite de respect față de valoarea arhitecturală și simbolică – finisaje deteriorate, reparații empirice și alterarea grădinii care pierdea treptat farmecul amenajării peisagistice originale. Această epocă a mutismului a dus la o ausente de memorie, iar locul devenise un spațiu al uitării, al unui trecut incomod.

Post-1989: între controverse, erori și recuperări

Tranziția postcomunistă a reprimit casa într-un circuit public cu o altă formă de vulnerabilitate. Preluată de personalități cu poziții influente, precum arhitectul Dinu Patriciu, vila a fost supusă unor intervenții ce au ignorat principiile arhitecturale inițiale, declanșând critici vehemente din partea specialiștilor.

Transformarea temporară a Casei Tătărescu într-un restaurant de lux a ilustrat spășirea de sens a funcțiunii – un spațiu al puterii politice devenea decor pentru un consum ostentativ, pierzând contactul cu vocația sa originară. Aceste derapaje au declanșat o reevaluare critică și un proces de reconectare cu arhitectura și istoria locului.

Ulterior, o gestiune atentă, susținută de o firmă străină, a început reabilitarea respectuoasă a vilei, rearanjând proporțiile și revenind la detaliile originale ale proiectului Zaharia-Giurgea. Nu totul a putut fi restaurat integral, dar această etapă a marcat o reafirmare a valorii culturale a casei și o reabilitare a sensului arhitectural.

Identitatea actuală: EkoGroup Vila ca spațiu cultural de memorie și dialog

În momentul de față, Casa Tătărescu funcționează sub denumirea de EkoGroup Vila, marcând o continuitate subtilă între trecutul său și prezentul cultural. Acest nou statut nu anulează identitatea istorică, ci o amplifică, integrând spațiul într-un circuit controlat de evenimente și vizite ce permit o experiență atent contextualizată.

Astfel, vila nu mai este o reședință privată nici un simplu monument înghețat în timp, ci un spațiu viu care oferă lecții solide despre rolul memoriei în societate și despre cum poate fi reconciliată epoca interbelică cu reflecțiile contemporane.

Accesul publicului se face pe bază de bilet, disponibil prin platforma iabilet.ro, în funcție de programul evenimentelor, ceea ce subliniază o deschidere responsabilă și nu o simplă comercializare a patrimoniului. Mai mult, această abordare încurajează respectul pentru context și pentru numeroasele povești pe care le poartă casa în însăși alcătuirea sa.

Mai multe detalii despre istoria și identitatea actuală a Casei Tătărescu, sub egida EkoGroup Vila, pot fi aflate consultând paginile dedicate „povestei vilei din Strada Polonă nr. 19” pe site-ul oficial al [EkoGroup Vila](https://ekogroup-vila.ro/despre-noi/).

Frequently Asked Questions about Gheorghe Tătărescu și Casa sa

• Cine a fost Gheorghe Tătărescu?
  Gheorghe Tătărescu (1886–1957) a fost un politician român, de două ori prim-ministru al României între anii 1934–1937 și 1939–1940. Figura sa este emblematică pentru interbelic și perioada imediat postbelică, marcând atât eforturi de modernizare, cât și compromisuri politice importante, cu un discurs politic complex și controversat.
• Este Gheorghe Tătărescu același cu pictorul Gheorghe Tattarescu?
  Nu. Gheorghe Tătărescu, prim-ministru, este o persoană distinctă de pictorul Gheorghe Tattarescu (1818/1820–1894), reprezentant al academismului în secolul al XIX-lea. Confuzia este frecventă, dar cei doi nu au legătură directă.
• Ce stil arhitectural definește Casa Tătărescu?
  Casa Tătărescu este un exemplu remarcabil al arhitecturii interbelice bucureștene, ce combină influențe mediteraneene cu elemente neoromânești, proiectată și dezvoltată între 1934-1937 de arhitecții Alexandru Zaharia și Ioan Giurgea.
• Care a fost rolul Arethiei Tătărescu în desenarea casei?
  Arethia Tătărescu a fost beneficiara oficială a proiectului arhitectural și, implicit, «motorul cultural» din umbră al construcției. Implicarea sa a asigurat coerența estetică, echilibrul și evitarea opulenței, aducând o dimensiune culturală și artistică spațiului, reflectată și în colaborarea cu sculptori precum Milița Pătrașcu.
• Care este funcția actuală a clădirii?
  Clădirea funcționează în prezent sub denumirea de EkoGroup Vila, fiind un spațiu cultural deschis publicului prin evenimente și vizite organizate cu acces controlat, păstrând și valorificând identitatea arhitecturală și istorică a casei.

Într-un moment în care memoria istorică și arhitectura patrimoniului interbelic solicită atenție delicată și o înțelegere nuanțată, Casa lui Gheorghe Tătărescu răspunde ca un far al continuității și responsabilității. Invităm astfel cititorii să traverseze acest spațiu al dimensiunilor moderate, dar încărcat de semnificații profunde, să pășească în biroul discret al unui prim-ministru și să mediteze la felul în care trecutul se pune în relație cu prezentul cultural.

Accesul este posibil exclusiv prin programare, iar pentru informații suplimentare vă rugăm să contactați echipa EkoGroup Vila. Redescoperind această vilă, nu asistăm doar la renașterea unei clădiri, ci la restabilirea unui dialog esențial între memorie, arhitectură și spațiul public.

EkoGroup Vila – Casa Tătărescu restaurată

📍 Strada Polonă nr. 19, Sector 1, București
📞 0771 303 303
📧 [email protected]

Accesul se realizează exclusiv prin programare prealabilă. Contactează echipa EkoGroup Vila pentru detalii și disponibilitate.